Praf de stele

Posted: August 25, 2017 in Uncategorized
In noaptea în care stele cazura,
Una câte una…
In care oamenii erau orbiți de strălucirea
Celor ce fuseseră odată oameni…
Îngenuncheata încerca să adune
Fărâme din aceste frânturi de univers,
Din ceea ce ramase după ce
Toți oamenii își puseseră câte o dorința.
Le adunase pe toate,
Le sufla cu grija sperand
sa le poată reda strălucirea.
Încerca să le potrivească
In adâncul sufletului,
Însă niciuna nu reușea sa lumineze
Abisul ce sălășluia acolo
Din vremuri neștiute.
Știind insa ca o data căzute,
stelele n aveau sa se mai întoarcă,
Voi sa dea ceva cerului la schimb…
Isi privi sufletul în mocirla
Dar din mocirla doar demonii îi rânjeau
Inapoi.
Praful Stelei de pe urma
Îi zacea făr’de sclipire pe gene,
Iar venele ii erau străpunse
de mii de cioburi ce păreau sa sfâșie
Ce mai ramase din ființa-i.
Inima-i era prinsa
Intr un vârtej nesfârșit
De cenușă.
Cenușă era tot ce ramase
Din visele și speranțele
Pe care le sinucise.
De mii de ori, în fiece secunda.
Isi smulse un ciob din inima,
Il strânse puternic în pumn.
Si Cu un suflu de lebădă,
Puse mici particule pe cerul
De pe care stelele nu picasera
Ci rămăseseră prizoniere perdelei de nori.
Știa ca dimineața în zori
De acolo, de pe cerul Omului Soare,
Vântul va purta pe people lui
Praful nestins al ultimei Ei dorințe.
Dar cine suntem noi sa primim cerul?
Cine suntem suntem noi sa privim cerul?
Anunțuri

Linii și puncte

Posted: August 23, 2017 in Uncategorized
Acolo departe, in constelația păcătosilor,
Mainile tale isi plimbau atingerea
De-a lungul coastei stangi de drac.
Coasta de sub care răsar, necontenit
Demonii ce ma urmareau
De partea cealta a oglinzii.
Portile sufletui mi-erau neferecate
De lacăte sau de zavoare,
Doar monstri făuriti de propriile-mi temeri
Isi infigeau adânc coltii in mainile-ti
Ce incercau a-l salva din aceasta stramtoare.
Inima imi batea in linii si puncte
Incifrand parca un strigat de ajutor.

Acalmie

Posted: August 22, 2017 in Uncategorized
In ochii ei se scalda marea,
Ferecata acolo de la inceputul tuturor lumilor.
Furtunile ei nu-si aveau locul pe mare,
Rascoleau insa fiecare ungher al inimii ei.
Deseori mareele revarsau valuri de umbra
Iar ea se retragea in adancurile fiintei sale.
Învolburata, scufunda, odată cu ea,
Unul cate unul, ale sufletului petice de uscat,
Abandonate de multa vreme de oameni.
Privită de deasupra, marea aceasta
Parea albastra si calma,
Putini insa se avantasera sa vada
Ce se ascunde dincolo de luciul apei.
Si daca vreodata, auzind cantecul sirenei
Vreun viteaj se avanta sa descopere
Ce zace ascuns in abisuri,
Fara răsuflare avea sa fuga
Catre plaje si mari mai calme
Căci…
In ochii ei, marea era apa curgatoare.

Printre gene

Posted: August 19, 2017 in Uncategorized
Într-o noapte se făcea
Că ai prins răsăritul  în pumn
Si te ai apropiat. L- ai eliberat din stransoare,
Iar eu l-am sfarmat intre gene,
De teama sa nu apuna înainte de vreme.
Sub mangaierea ta parea ca
Ziduri ridicate in vremuri demult uitate
Aveau sa-si gaseasca sfarsitul.
Mai apoi se făcea ca mi prindeai mainile
Si le lipeai strans de pieptul tau.
Prin venele mi simteam cum curg
Nesfarsite rauri de liniste. Ce senzatie stranie!
De teama, inima-mi statea sa explodeze.
Dintr-odata abisul ce salasluia inauntru-i
Incepu sa absoarba fiintele noastre.
Asa m-am trezit, in dimineata aceea,
Dezamăgită, caci tu erai in continuare
Un asistat sufleteste.
Am hotarat ca
N-am sa-ti mai cer sa ma iubesti
Cum n-am sa-ti cer sa ma transformi
in Omul de odinioara.
N-am sa ti cer sa dezbati, neobosit,
Cărările adânc strivite in sufletul meu.
N-am sa cer decat sa nu-mi vamuiesti
Iubirea.

Jumătățile întregului

Posted: August 18, 2017 in Uncategorized
 
In jumatatea ta de pat

Se zamisleau lumi neintamplate.

Iubirea se lasa alintata,

Cain si Abel traiau fericiti, 

Ziua urma zilei iar lacrimile erau miere,

Oamenii dormeau in coconi si se iubeau.

In celalata jumătate insa, jumatatea mea,

In fiecare seara cain il ucide pe abel,

Totul si Toate zac in intuneric

Arareori ziua urmeaza noptii,

Iar nefericirea se joaca la mine in poala.

In fiecare seara incercam, fara izbanda,

A construi punti intre cele doua lumi, 

Aruncand bucati din noi in lumea celuilalt.

Sortit pieirii, intregul jumatatilor noastre se micsora cu fiece punte ridicata,

Iar noi, niciodata întregi, rataceam 

Confuzi in lumi inexistente. 

Straduintele noaste de a contopi 

Universurile paralele in care ne zbateam, 

Ne au făcut sa uitam a trai.

De fapt, intregul nostu nu mai avea sa existe Niciodata, niciunde, 

Iar jumatatea mea e din ce in ce mai mare.